De mici suntem îndoctrinați cu povești despre supereroi.
Făt-Frumos, Prâslea cel Voinic, Greuceanu, Superman, Hercule și Xena sunt doar câțiva dintre eroii cu care am crescut.
Printre principalele caracteristici ale acestor eroi se numără dorința de a face bine și simțul dreptății. Ei îi apără mereu pe cei slabi și se opun răului.
Acești eroi au rolul de a transmite valori morale și învățături de viață într-un mod pe care copiii îl pot înțelege și îndrăgi.
Un efect secundar al acestor povești este că întipăresc adânc în mintea noastră arhetipul eroului, pe care mai apoi îl căutăm neîncetat în viața reală.
Foarte mulți dintre noi așteptăm cu disperare să fim salvați de acești eroi care, în realitate, nu există.
Oamenii din mass-media, și nu numai, sunt conștienți de această slăbiciune a noastră și, deseori, construiesc imaginea unor persoane după tiparul eroului.
Oameni politici care ne-au fost prezentați drept eroi au ajuns să ne dezamăgească.
Oameni de afaceri din domeniul tehnologiei au fost prezentați drept salvatori, pentru ca mai apoi să se dovedească a fi niște fraude sau persoane mai puțin sănătoase la cap.
Actori, cântăreți și alte persoane din industria divertismentului, care au fost modele pentru generații întregi, s-au dovedit a fi agresori, opresori sau persoane violente.
În lumea reală nu există supereroi. Nu vine nimeni să ne salveze. Trebuie să ne salvăm singuri.
Disclaimer: Considerați acest text un document în continuă evoluție, ceea ce înseamnă că poate fi supus unor modificări nedocumentate și că ar putea chiar să dispară în viitor.