Bursa de valori
Bursa de valori este o piață organizată și reglementată unde se cumpără și se vând instrumente financiare, precum acțiuni, obligațiuni sau fonduri tranzacționate la bursă. Ea pune în legătură companiile care au nevoie de capital cu investitorii, iar prețurile se formează prin cerere și ofertă.
Broker
Un broker este un intermediar autorizat (persoană sau firmă) care execută, în numele tău, ordinele de cumpărare și vânzare a instrumentelor financiare pe bursă. Investitorii individuali nu pot tranzacționa direct pe bursă, așa că deschid un cont la un broker. Brokerul transmite ordinele către piață și păstrează în custodie instrumentele cumpărate. În schimb, percepe comisioane pentru serviciile sale.
Acțiune
O acțiune este un titlu de proprietate asupra unei părți din capitalul unei companii. Cine deține acțiuni devine acționar, adică coproprietar al firmei, proporțional cu numărul de acțiuni pe care le are.
Acțiunile pot aduce câștig în două moduri: prin dividende (o parte din profit distribuită acționarilor) și prin creșterea prețului acțiunii.
Acționar
Un acționar este o persoană sau o instituție care deține cel puțin o acțiune a unei companii, devenind astfel coproprietar al acesteia, proporțional cu numărul de acțiuni deținute. Acționarii au de obicei drept la dividende, drept de vot în adunarea generală a acționarilor și dreptul de a beneficia de creșterea valorii companiei. Totodată, își asumă riscul ca prețul acțiunilor să scadă.
AGA
AGA (Adunarea Generală a Acționarilor) este organul de conducere suprem al unei societăți pe acțiuni, format din toți acționarii. În cadrul ei, acționarii votează deciziile importante ale companiei, proporțional cu numărul de acțiuni deținute.
Există două tipuri:
AGA ordinară: se ține cel puțin o dată pe an și aprobă, printre altele, situațiile financiare anuale, distribuirea dividendelor și numirea conducerii.
AGA extraordinară: se convoacă pentru decizii majore, precum majorări de capital, fuziuni sau modificarea statutului.
Indice bursier
Un indice bursier este un indicator care urmărește evoluția prețurilor unui grup de acțiuni selectate după anumite criterii, arătând astfel cum merge o piață sau un sector.
Exemple:
BET: indicele principal al Bursei de Valori București, format din cele mai tranzacționate companii românești.
S&P 500: indicele celor aproximativ 500 de mari companii americane, cel mai urmărit reper al bursei din SUA.
ETF
Un ETF (Exchange-Traded Fund, fond tranzacționat la bursă) este un fond de investiții ale cărui unități se cumpără și se vând la bursă, la fel ca acțiunile. De obicei, un ETF replică un indice bursier (de exemplu, S&P 500), deținând acțiunile din componența acestuia. Astfel, cu o singură tranzacție, investești simultan în zeci sau sute de companii.
ETF-urile sunt apreciate pentru diversificare și pentru costurile de administrare reduse. În România, un exemplu este ETF-ul care replică indicele BET, listat la BVB
Dividende
Dividendele sunt partea din profitul unei companii pe care aceasta o distribuie acționarilor, de obicei în bani. Suma primită depinde de numărul de acțiuni deținute: compania stabilește un dividend pe acțiune, iar fiecare acționar primește acea valoare înmulțită cu acțiunile sale.
Obligațiuni
O obligațiune este un titlu de datorie: practic, împrumuți bani unui emitent (statul, o autoritate locală sau o companie), iar acesta se obligă să îți dea banii înapoi la o dată stabilită, numită scadență.
Până atunci, primești de obicei o dobândă periodică, numită cupon. Spre deosebire de acțiuni, obligațiunile nu îți dau calitatea de coproprietar, ci pe cea de creditor.
Capitalizare bursieră
Prețul teoretic total al unei companii listate la bursă. Se calculează înmulțind ultimul preț la care s-a tranzacționat acțiunea cu numărul total de acțiuni emise.
De exemplu, o companie cu 100 de milioane de acțiuni care se tranzacționează la 10 lei are o capitalizare de 1 miliard de lei.
Indicatorul se schimbă permanent, odată cu prețul acțiunii, și arată cât evaluează piața compania în acel moment.
Valoarea contabilă a societății
Valoarea contabilă (book value) a unei companii este valoarea capitalurilor proprii din bilanț. Se calculează scăzând din totalul activelor (tot ce deține firma) totalul datoriilor. Practic, este suma care ar rămâne teoretic acționarilor dacă firma și-ar vinde activele la valoarea din bilanț și și-ar plăti toate datoriile.
Cifra de afaceri
Cifra de afaceri (revenue) reprezintă totalul veniturilor pe care o companie le obține din activitatea sa de bază, adică din vânzarea produselor și prestarea serviciilor, într-o anumită perioadă (de obicei un trimestru sau un an). Este calculată înainte de scăderea oricăror cheltuieli, motiv pentru care este numită uneori „venitul brut” sau „top line” (prima linie din contul de profit și pierdere).
Profit
Profitul unei companii este ceea ce rămâne din veniturile sale după ce se scad toate cheltuielile într-o anumită perioadă. Dacă cheltuielile depășesc veniturile, rezultatul este o pierdere.
Se folosesc mai multe niveluri de profit, în funcție de ce cheltuieli se scad:
Profitul brut: veniturile minus costul direct al produselor sau serviciilor vândute.
Profitul operațional: profitul brut minus cheltuielile de funcționare (salarii, chirii, marketing etc.).
Profitul net: ce rămâne după scăderea tuturor cheltuielilor, inclusiv dobânzi și impozite. Este numit și „bottom line” (ultima linie din contul de profit și pierdere).
EPS
EPS (Earnings Per Share, profitul pe acțiune) arată cât profit net revine fiecărei acțiuni a unei companii. Se calculează împărțind profitul net la numărul de acțiuni în circulație. De exemplu, o companie cu un profit net de 100 de milioane de lei și 50 de milioane de acțiuni are un EPS de 2 lei.
P/E
P/E (Price-to-Earnings, raportul preț/profit) arată de câte ori este cuprins profitul anual pe acțiune în prețul acțiunii. Se calculează împărțind prețul unei acțiuni la profitul net pe acțiune (EPS), sau, echivalent, capitalizarea bursieră la profitul net al companiei.
De exemplu, o acțiune de 50 de lei cu un profit pe acțiune de 5 lei are un P/E de 10. Cu alte cuvinte, investitorii plătesc 10 lei pentru fiecare leu de profit anual.
Un P/E mic poate indica o companie ieftină, iar unul mare poate reflecta așteptări de creștere puternică sau o evaluare scumpă. De aceea, indicatorul este util mai ales comparat cu cel al altor companii din același sector.
EBITDA
EBITDA (Earnings Before Interest, Taxes, Depreciation and Amortization) înseamnă profitul înainte de dobânzi, impozite, depreciere și amortizare. Arată cât câștigă o companie din activitatea sa de bază, fără efectul modului în care este finanțată (dobânzi), al fiscalității (impozite) și al costurilor contabile legate de uzura activelor (depreciere și amortizare).
Se calculează de obicei pornind de la profitul net, la care se adaugă înapoi dobânzile, impozitele, deprecierea și amortizarea. Este util pentru a compara companii între ele, dar trebuie privit cu prudență: nu include cheltuieli reale, precum investițiile în echipamente sau costul datoriilor.
ROE
ROE (Return on Equity, rentabilitatea capitalurilor proprii) arată cât profit generează o companie din banii acționarilor. Se calculează împărțind profitul net la capitalurile proprii și se exprimă procentual. De exemplu, un profit net de 15 milioane de lei la capitaluri proprii de 100 de milioane înseamnă un ROE de 15%.
Un ROE ridicat indică o folosire eficientă a capitalului, dar poate fi umflat și de un nivel mare de datorii.
Marja de profit
Marja de profit arată ce procent din cifra de afaceri rămâne companiei ca profit. Se calculează împărțind profitul la cifra de afaceri. De exemplu, o firmă cu venituri de 100 de milioane de lei și un profit net de 10 milioane are o marjă netă de 10%, adică păstrează 10 bani din fiecare leu încasat.
Există mai multe tipuri, în funcție de profitul folosit: marja brută, marja operațională și marja netă. Marjele se compară cel mai bine între companii din același sector.
Venituri / Profituri / Cheltuieli Extraordinare
Veniturile, profiturile sau cheltuielile extraordinare sunt cele care provin din evenimente neobișnuite și nerepetitive, care nu țin de activitatea obișnuită a companiei. Exemple: vânzarea unei clădiri sau a unei divizii, despăgubiri de la asigurări după un incendiu, pierderi din calamități naturale, amenzi mari ori câștigarea unui proces.
Pentru investitori, aceste elemente contează pentru că pot umfla sau reduce profitul unui an fără să spună ceva despre performanța reală și sustenabilă a companiei. De aceea, analiștii le elimină adesea când compară rezultatele de la un an la altul.
P/B
P/B (Price-to-Book, raportul preț/valoare contabilă, notat și P/BV) arată cât plătesc investitorii pentru fiecare leu din valoarea contabilă a unei companii. Se calculează împărțind prețul unei acțiuni la valoarea contabilă pe acțiune, sau, echivalent, capitalizarea bursieră la capitalurile proprii din bilanț.
De exemplu, o companie cu o capitalizare de 2 miliarde de lei și o valoare contabilă de 1 miliard de lei are un P/B de 2.
Un P/B sub 1 înseamnă că piața evaluează compania sub valoarea din bilanț, ceea ce poate semnala o subevaluare sau probleme ale firmei. Un P/B mare reflectă de obicei așteptări de profitabilitate ridicată. Indicatorul este folosit mai ales pentru companiile cu multe active tangibile, precum băncile sau firmele industriale.
Randament
Randamentul (yield) arată venitul anual pe care îl aduce o investiție, exprimat ca procent din prețul ei. Nu include câștigul sau pierderea din schimbarea prețului, ci doar venitul încasat periodic.
La acțiuni (randamentul dividendului): dividendul anual pe acțiune împărțit la prețul acțiunii. De exemplu, o acțiune de 100 de lei care plătește un dividend de 6 lei are un randament de 6%.
La obligațiuni: cuponul anual raportat la prețul obligațiunii. Dacă prețul obligațiunii scade, randamentul crește, și invers.
Un randament foarte mare poate fi atractiv, dar uneori semnalează că prețul a scăzut din cauza unor probleme ale companiei sau că dividendul nu este sustenabil.
Emitere de acțiuni
Emiterea de acțiuni este procesul prin care o companie creează și vinde acțiuni noi pentru a atrage capital. Banii obținuți intră în companie și pot fi folosiți pentru investiții, extindere sau reducerea datoriilor.
Formele principale sunt:
Oferta publică inițială (IPO): prima emitere de acțiuni către public, prin care compania se listează la bursă.
Majorarea de capital: o emitere ulterioară de acțiuni noi de către o companie deja listată. Acționarii existenți au adesea drept de preferință, adică pot cumpăra primii acțiunile noi.
Pentru acționarii existenți, o emitere nouă poate duce la diluare. Dacă nu cumpără din acțiunile noi, procentul lor din companie scade, iar profitul pe acțiune se poate reduce.
Răscumpărare de acțiuni
Răscumpărarea de acțiuni (buyback) este operațiunea prin care o companie își cumpără înapoi propriile acțiuni de pe piață, folosind banii proprii. Acțiunile răscumpărate pot fi anulate, păstrate în trezorerie sau oferite ulterior angajaților, de exemplu în programe de recompensare. În România, programul de răscumpărare trebuie aprobat de adunarea generală a acționarilor.
Efectul pentru acționarii rămași este opus diluării. Fiind mai puține acțiuni în circulație, fiecare acțiune reprezintă un procent mai mare din companie, iar profitul pe acțiune crește. Răscumpărarea este considerată o alternativă la dividende pentru a returna bani acționarilor și poate semnala că firma își consideră acțiunile subevaluate.
Spread
Spread-ul este diferența dintre cel mai bun preț la care cineva este dispus să cumpere o acțiune (bid) și cel mai bun preț la care cineva este dispus să o vândă (ask). De exemplu, dacă cel mai mare preț de cumpărare este 9,90 lei și cel mai mic preț de vânzare este 10 lei, spread-ul este de 0,10 lei.
Spread-ul reprezintă un cost ascuns al tranzacției: dacă ai cumpăra și ai vinde imediat, ai pierde această diferență. Un spread mic indică o acțiune lichidă, iar unul mare, o acțiune cu tranzacții rare.
Lichiditate
Lichiditatea unei acțiuni arată cât de ușor și de repede poate fi cumpărată sau vândută la bursă, la un preț apropiat de cel curent. Se apreciază mai ales după volumul tranzacționat și după spread, adică diferența dintre cel mai bun preț de cumpărare și cel mai bun preț de vânzare.
O acțiune lichidă are multe tranzacții zilnice și un spread mic, așa că poți intra sau ieși rapid din investiție fără să influențezi prețul. La o acțiune cu lichiditate redusa, tranzacțiile sunt rare, spread-ul este mare și poți fi nevoit să aștepți sau să accepți un preț mai puțin favorabil.
Trimestre
Un trimestru este o perioadă de trei luni, adică un sfert dintr-un an. Anul calendaristic are patru trimestre, notate de obicei T1–T4 (sau Q1–Q4, din engleză quarter):
T1: ianuarie – martie
T2: aprilie – iunie
T3: iulie – septembrie
T4: octombrie – decembrie
Rezultate financiare
Rezultatele financiare sunt cifrele care arată performanța unei companii într-o anumită perioadă (un trimestru, un semestru sau un an). Ele includ în principal veniturile, cheltuielile și profitul sau pierderea, dar și informații despre active, datorii și fluxurile de numerar.
Companiile listate la bursă sunt obligate să le publice periodic, în rapoarte trimestriale, semestriale și anuale, la date anunțate din timp într-un calendar financiar. Investitorii le folosesc pentru a evalua sănătatea și evoluția firmei. De aceea, publicarea rezultatelor poate influența semnificativ prețul acțiunilor, mai ales când cifrele diferă de așteptările pieței.
Datorii
Datoriile unei companii sunt toate obligațiile pe care aceasta le are de plătit altora: bănci, furnizori, angajați, stat sau deținători de obligațiuni. Ele apar în bilanț, alături de active și capitalurile proprii.
Se împart, după termenul de plată, în:
Datorii pe termen scurt (curente): trebuie plătite în mai puțin de un an. Exemple: facturi către furnizori, salarii, impozite, credite pe termen scurt.
Datorii pe termen lung: au scadența peste un an. Exemple: credite bancare pe mai mulți ani, obligațiuni emise.
Gradul De Îndatorare
Gradul de îndatorare arată cât de mult se bazează o companie pe datorii pentru a se finanța, comparativ cu banii acționarilor. Se calculează de obicei împărțind datoriile totale la capitalurile proprii (raportul debt-to-equity). De exemplu, o firmă cu datorii de 50 de milioane de lei și capitaluri proprii de 100 de milioane are un grad de îndatorare de 0,5.
Un grad ridicat poate amplifica profiturile, dar crește riscul ca firma să aibă probleme dacă veniturile scad sau dobânzile cresc. Nivelul considerat normal diferă de la un sector la altul.
Flux De Numerar
Fluxul de numerar (cash flow) arată banii care intră efectiv în companie și banii care ies din ea într-o anumită perioadă. Spre deosebire de profit, care poate include sume încă neîncasate sau cheltuieli contabile precum amortizarea, fluxul de numerar urmărește doar mișcarea reală a banilor.
Fluxul De Numerar Liber
Fluxul de numerar liber (free cash flow, FCF) reprezintă banii care rămân companiei după ce își acoperă cheltuielile de funcționare și investițiile necesare pentru a-și menține și dezvolta activitatea. Se calculează de obicei astfel: fluxul de numerar din activitatea operațională minus investițiile în active fixe (CAPEX), precum echipamente, clădiri sau tehnologie.
Disclaimer: Considerați acest text un document în continuă evoluție, ceea ce înseamnă că poate fi supus unor modificări nedocumentate și că ar putea chiar să dispară în viitor.