Produsul Intern Brut (PIB) este valoarea tuturor bunurilor și serviciilor finale produse într-o țară într-un an. Cel mai des, PIB-ul se calculează adunând cheltuielile făcute pentru aceste bunuri și servicii si are patru componente: consumul populației, investițiile, consumul guvernamental, exporturile nete.
Datoria publică brută este suma tuturor datoriilor statului la un moment dat, de obicei la sfârșitul anului, fără să se scadă activele financiare pe care statul le deține. Cuprinde trei tipuri de datorii ale întregului sector public, adică guvernul central, autoritățile locale și fondurile de asigurări sociale:
titlurile de stat - adică obligațiunile și certificatele de trezorerie vândute investitorilor.
împrumuturile - de la bănci, de la instituții internaționale (FMI, Banca Mondială) sau de la UE.
depozitele și numerarul - de exemplu titlurile de economii vândute populației
În 2019, cele 27 de state membre ale Uniunii Europene (UE) aveau o datorie publică brută totală de 10,89 trilioane de euro. Șapte ani mai târziu, la sfârșitul lui 2025, această datorie a crescut cu 41%, la o valoare de 15,37 trilioane de euro, aproximativ 81,7% din PIB-ul total al UE.
La sfârșitul anului 2025, țara cu cea mai mare datorie publică brută în valoare nominală a fost Franța (3,46 trilioane de euro), urmată de Italia (3,10 trilioane de euro) și Germania (2,84 trilioane de euro), iar România s-a situat pe locul 12, cu suma de 223 de miliarde de euro.
Raportat la PIB, primul loc a fost ocupat de Grecia (146%), urmată de Italia (137%) și Franța (115,6%), iar România s-a situat pe locul 14 (59,3%).
În anul 2025, țările membre ale Uniunii Europene au plătit doar în dobânzi aproximativ 350–360 de miliarde de euro, o valoare foarte apropiată de PIB-ul României pentru întreg anul 2025.
Deficitul bugetar reprezintă diferența dintre cheltuielile și veniturile statului într-un anumit an. Atunci când statul cheltuiește mai mult decât încasează, trebuie să acopere această diferență, de regulă prin împrumuturi.
Aceste împrumuturi se adaugă la datoria publică. Prin urmare, deficitele bugetare repetate contribuie la creșterea datoriei publice, în timp ce plata datoriei și a dobânzilor influențează, la rândul lor, cheltuielile bugetare viitoare.
La sfârșitul anului 2025, România se situa pe primul loc în topul țărilor din Uniunea Europeană cu deficitul bugetar cel mai mare, urmată de Polonia și Belgia.
Romania este primul loc si in topul diferenței dintre venituri si cheltuieli (deficitul bugetar).
În ultimii 7 ani, deficitul bugetar al României s-a menținut la niveluri ridicate, peste pragul de 3% agreat la nivelul Uniunii Europene. Graficul de mai jos prezintă evoluția deficitului bugetar al României în ultimii 7 ani.
În ultimii 7 ani, datoria publică brută a României a crescut de la 78 miliarde de euro în 2019 la 223 de miliarde de euro la sfârșitul anului 2025.
Putem observa mai jos evoluția cheltuielilor si a veniturilor României în ultimii 7 ani.
Concluzii si opinii personale
Cumulat, țările din Uniunea Europeană au o datorie de aproximativ 15 trilioane de euro. Această datorie este cu 41% mai mare decât acum 7 ani și nu dă semne clare să își încetinească creșterea.
Deși la sfârșitul anului 2025 România se situa „doar” pe locul 14 în topul marilor datornici din Uniunea Europeană, datoria țării noastre crește accelerat din cauza deficitului și a dobânzilor la care ne împrumutăm.
Este cunoscut, acceptat și foarte mediatizat faptul că România are o problemă gravă de colectare. Ce este mai puțin cunoscut sau mediatizat este faptul că țări care sunt date ca exemple de bună practică, atunci când vine vorba de colectare, au datorii uriașe i.e. Germania (2,82 trilioane de euro) sau Franța (3,46 trilioane de euro).
În ciuda unei „colectări bune” și în ciuda datoriilor publice enorme, cetățenii acestor țări sunt din ce în ce mai nemulțumiți și spun în mare majoritate că se trăiește din ce în ce mai rău. În alte cuvinte, deși aceste state au alocat sume enorme de bani, din colectare și datorii, cetățenii nu sunt mulțumiți de rezultat.
Paradoxal, mulți oameni, unii dintre ei chiar sănătoși la cap și/sau cu multă școală, consideră că soluția la această situație este creșterea taxelor, bineînțeles, atâta timp cât nu sunt ei cei care trebuie să plătească aceste creșteri de taxe.
Disclaimer: Nu garantez pentru acuratețea cifrelor (la virgulă) din acest text, însă mă aștept ca proporțiile să fie relevante. Considerați acest document ca fiind unul în continuă evoluție, ceea ce înseamnă că poate fi supus unor modificări nedocumentate și că ar putea chiar să dispară în viitor.